Probabil toti avem fixatiile noastre. La un moment dat in viata asta, ti se intampla sa ti se intipareasca extrem de adanc in minte si in suflet. Atunci stii ca: ori esti nebun de legat, ori e ceva ce-ti doresti atat de mult incat esti dispus sa mergi pana-n panzele albe ca sa-ti duci ideea la capat. Ori amandoua. Singura varianta necastigatoare, e prima, dar n-ai cum sa afli daca nu perseverezi.
Un singur numitor comun am gasit in toate speech-urile motivationale, inverviurile cu oameni de succes, videoclipurile TED(eX): daca iti doresti cu adevarat ceva trebuie sa fii dispus sa renunti la tot ce ai, ca sa obtii ceea ce-ti doresti. Cu alte cuvinte, sa dai la gunoi totul din sertar ca sa faci loc noului si mult doritului. Si majoritatea vorbitorilor aduc in discutie somnul, ca un bun de care trebuie sa te lipsesti ca sa ai timp sa faci cat mai multe. Ce-i drept, n-am auzit si n-am vazut niciun om de succes care sa doarma 7-8 ore pe noapte. Pana sa ajunga sus, probabil n-a prins niciodata asa mult somn, iar odata ajuns in punctul in care sa te relaxezi … nici nu mai poti!Image may be NSFW.
Clik here to view.
Si-apoi stau si ma intreb: eu pentru ce-am dormit as`noapte daca n-am facut ieri nimic pentru visul meu? De ce eram obosit? Pentru ce m-am odihnit?! Ca sa o iau azi de la capat cu prostiile astea care nu-mi aduc nicio satisfactie!?
O idee ar fi ca daca iti scazi asteptarile, ar trebui sa fii mai fericit. Cu alte cuvinte, sa te bucuri de ceea ce faci si ai, chiar daca nu e tocmai cum ti-ai imaginat cand erai mic. Dar daca-l asculti pe Ombladon, el crede ca daca pozele-ar vorbi, probabil ne-ar sopti “Stii, nu esti ce-mi doream sa fii!”.
