Greseala, recunosc e a mea, ca m-am mai dus la Carrefour dupa incidentul cu vopseaua de par. M-am dus din obisnuinta si pentru ca in Sibiu sunt doar 2 locuri (de care stiu eu) care vand cafea Nescafe Dolce Gusto (a se exclude Altex, ca aia au 5 cutii tinute un an de zile in magazin). Mi-am luat anul trecut un espressor de-acolo si m-au legat sa cumpar capsulele alea scumpe de la ei. Bine macar ca l-am luat la mega-reducere ca avea ambalajul facut flenduri.
Revenind la povestea despre Carrefour, are ca protagonisti 3 ciumpalaci si anume: un casier, un cumparator si un acoperitor. Toti, prosti ca noaptea si inceti la minte ca … intelegeti voi ideea. Se duce ficioru-cumparator, isi cumpara 5 tricouri ieftine de la TEX si un parfum XQ. Bineinteles, se aseaza la casa unde prietenul lui, ficioru-casier, era la “lucru”. Ficioru-acoperitor n-are niciun rol ca-i prea prost ca sa fi facut ceva util pentru viata lui, e in poveste doar pentru ca era si el acolo si ar fi avut un rol, dar nu si l-a indeplinit. Cat timp sta la coada ficioru-cumparator, sta de vorba foarte casual cu ficioru-casier, se apleaca peste banda, etc.
Cand incepe combinatia, casierul deruleaza cele 5 tricouri prin scanner dar pe parfum pune degetul fix unde e codul de bare. Si-l trece asa. Nu se aude niciun semnal, suma nu se schimba, vedem cu totii asta, dar nimeni nu zice nimic. Desteptul ala de-a platit, in loc sa-si bage parfumul in tricouri sa-l palmeze, il pune chiar pe laterala pungii semitransparente. Se vede din avion ca-i acolo un parfum, pe-un bon doar cu tricouri. Securitatea ii filase pe toti 3 asa ca i-a verificat bonul tipului si probabil i-a tras pe toti 3 la raspundere (sau macar clientul si casierul, celalalt e oricum inutil societatii).
Ce-as fi facut eu daca eram un pungas obosit si vroiam sa fur un parfum de 40 de lei?
- In primul rand nu-l bag in rahat si pe-un prieten, ca din salariul lui de casier la Carrefour mai bine mi-ar face cadou un parfum decat sa-l dea afara.
- In al doilea rand as gandi mecanismul furtisagului. Daca furi un parfum sau 1.000.000 de Euro e cam aceeasi chestie. E furt si nu trebuie sa se prinda nimeni.
- As face cumparaturi multe, mici si diverse, astfel incat sa rezulte un bon kilometric, mic in valoare. Daca vrei sa-l verifici, sa te pierzi in el. Plus ca umpli sacosa cu nimicuri: pliculete de ness, de zahar vanilat, sticle cu apa, scobitori, etc. Intelegeti ideea: nu-mi trebuie acum, nu strica daca le am si e usor sa ratacesti chestiile pe acolo.
- As palma ce-am furat. Nu merg cu obiectul infractiunii lipit de frunte, ca tot acolo imi va sta si dosarul penal
- Daca nu fac asta singur, o fac cu oameni de incredere, care urmaresc acelasi bun interes ca si mine: sa nu fim prinsi. Nu-mi iau un dobitoc care observa ca toata lumea s-a intepat dar nu zice nimic.
De ce n-as fura un parfum de 40 de lei?
- pentru ca nu e un obiect vital si nu e un obiect scump
- pentru ca exista parfumuri mult mai faine, mai scumpe si procedura de furat e aceeasi
- infractiunea pute a peste, oricat parfum ai da pe tine
- imi permit, imi cumpar, nu, nu;
Care-i toata treaba magazinului in povestea asta?
- A procedat corect echipa de paza, s-a prins la timp, deci niste hoti mai putin.
- Magazinul ala e plin de hoti, n-am vazut un loc in care sa se fure mai des si mai pe fata.
Si ca sa nu ziceti ca-s baiat rau, va zic mai tarziu si-o poveste cu magazinul Real, care-si bate si el joc de clienti in felul lui si fura mai putin dar constant.